Deseurile de santier sunt deseuri mixte produse in timpul  constructiilor, amenajarilor, lucrarilor interioare si asanarilor.

Compozitia lor este foarte eterogena si ele includ resturi de materiale  de constructii, produsi chimici si alte materiale auxiliare. In afara  elementelor inerte, ele pot contine cabluri, materiale izolante,  materiale plastice, reziduuri metalice, sticla, lemn si materiale de  ambalaj. Anumite materiale din aceste deseuri pot fi recuperabile,  altele, din contra, trebuie supuse unui tratament special.

Aceasta  implica, totodata, in aceste doua cazuri, ca substantele trebuie sa fie  sistematic separate pentru a facilita tratarea si recuperarea lor. Aceste materiale nu trebuie in nici un caz depozitate in spatiile pentru  deseurile incomode.

Deseurile incomode se compun din substante solide care provin mai ales din lucrarile de distrugere, a transformarii lucrarilor interioare; acestea includ compusi minerali, pietris, mortar, deseuri de beton si zidarie, de ciment si ipsos, dar in aceeasi masura si componenti neminerali, mai ales lemn si metale.

Deseurile incomode nepoluate, adica minerale pure si fara nici un poluat, pot fi inca, si asta pana in 1989, depozitate la noi, in locuri comunale sau regionale, concepute pentru aceste deseuri. In privinta cantitatilor mari de acest gen de deseuri, spatiul destul de limitat de care se dispune va fi epuizat intr-un timp relativ scurt. Pentru a atenua aceasta evolutie, se fac eforturi din ce in ce mai mari pentru colectarea separata a componentilor recuperabili prezenti in deseurile incomode, de exemplu caramizile, betonul si pietrele si sa se trateze in masura posibilului.

Aceste deseuri recuperabile pot fi reciclate ca materiale valorizabile in instalatiile de tratare a deseurilor incomode, echipate cu dispozitive de macinare si de triere. Aceste materiale valorificabile pot fi apoi utilizate in construirea strazilor si drumurilor ca agregate sau pentru recultivarea pamantului. In anumite cazuri, se poate examina, functie de compozitia materialului, daca este posibila o reutilizare directa, fara reciclare prealabila. Alte materiale valorificabile, ca otelul continut in “betonul armat”, pot fi separate si sa faca obiectul unui nou tratament metalurgic. Daca poluantii neminerali ca, de exemplu, tapetul sau materialele plastice sunt prea importanti, materialul trebuie sa fie separat intr-un dispozitiv de triere, inainte de a fi pus la locul aferent acestuia sau sa se recupereze fractiunile minerale.

Deseurile minerale care contin poluanti, ca zidariile imbibate cu ulei sau tencuiala, trebuie sa fie tratate in instalatii concepute pentru tratarea deseurilor toxice. Materialele ca azbocimentul trebuie colectionate separat si eliminate astfel incat sa respecte mediul inconjurator. In nici un caz, acestea nu trebuie sa ajunga in instalatiile de tratare a deseurilor incomode.  Cand materialele care contin azbest sunt manevrate necorespunzator, acestea pot emana fibre puternic cancerigene. In consecinta, numai intreprinderile avizate ar trebui sa procedeze la demolarea si eliminare acestor materiale de constructii.